Comemorarea sfârtecării Transilvaniei

Comemorarea sfârtecării Transilvaniei a avut loc duminică la Cluj. Mai mulți clujeni cu steaguri tricolore au făcut o procesiune de marcare a momentului tragic al semnării la 30 august 1940, a Diktatului de la Viena.

Germania nazistă și Italia fascistă au dat Nord-Vestul Ardealului Ungariei horthyste. România era îngenuncheată și fără aliați. În iunie, pierduse Basarabia, Bucovina de Nord și Herța. Avea să piardă în septembrie și Cadrilaterul.

Comemorarea a avut loc în amintirea victimelor nevinovate ale regimului lui Miklos Horthy. Clujenii din Mureșenii de Câmpie s-au numărat printre victime în toată perioada ocupației horthyste. Comemorarea a ținut să reamintească lumii suferințele românilor. Iată ce spunea muzcologul Octavian Cozma, ai cărui părinți au fost atunci uciși.

Comemorarea tragediilor din septembrie 1940

Și vara anului 1940 avea să aducă reflexele militarismului regimurilor totalitare, fascist și comunist, o parte a teritoriului fiind pusă pe tavă horthystilor, Treznea intrând sub acest funest Diktat ce avea să schimbe cursurile multor vieți. Consecințele pentru sătenii Treznei au fost dezastruoase, la 9 septembrie 1940 trupele ungare au mărșăluit pe ulița principală, venind dinspre Zalău și îndreptându-se spre Buciumi și mai departe.

La primărie, notabilitățile – primarul român, notarul, directorul școlii – le-au întâmpinat fără prejudecăți.

Către orele amiezii, subțiindu-se rândurile trupelor, se părea că preluarea autorității se făcuse si pe raza comunei noastre, lumea își vedea de treburi, căci era o zi însorită de toamnă, culesul recoltei neputând aștepta, mai ales otava…

Și, deodată, au răsunat împușcături, ce deveneau persistente, se auzeau strigăte de groază, neliniștea și neputința își dăduseră mâna, soldați înarmați se războiau cu femei casnice, cu pruncii, cu moșnegii; încep să ardă case, primăria este cuprinsă de flăcări, se aude o puternică detunătură din centrul comunei, care a băgat și mai mult oamenii în sperieți.

Grupe de cătane răscoleau gospodăriile și, sub amenințarea baionetelor, se făceau coloane de nevinovați, care erau împușcați, găuriți cu baionete, conduși spre locuri unde urmau să fie executați.

Comemorarea celor morți pentru că erau români…. Și copiii au plătit atunci această „vină”….

Motivul? Erau români. Localnicii unguri au reacționat cu bucurie, dar au existat și cazuri de reținere, căci nu se așteptau la un măcel. Groful Francisc Bay dispăruse, nimeni nu intervenea salvator…

Bubuitura din sediul primăriei are o explicație simplă: la subsol era depozitată o cantitate mare de dinamită folosită pentru spargerea răzoarelor de piatră, necesară pavării drumului. Temperatura generată de flăcările ce cuprinseseră primăria a declansat explozia, care a alertat trupele ocupante, derutându-le. Aceste trupe de închidere se aflau, după unii martori, sub influența alcoolului. Pe Meses, se zice, groful Bay cu oamenii săi au organizat o acțiune, cerând execuții în anume puncte. Erau vizați și intelectualii satului, preotul Traian Costea, care a fost împușcat și lăsat pradă vîlvătăilor care cuprinseseră casa parohială. Măcelul s-a derulat cu cruzime, nemenajînd, în prima fază, pe cei care cădeau în calea armatei însetată de sânge. Nu numai români, deoarece printre victime au fost și evrei, inclusiv copii”.

Comemorarea victimelor horthyștilor este necesară

Cu greu pot ardelenii să uite masacrele din perioada 1940-1944: Ip, Treznea, Moisei, Mureșenii de Câmpie, Noșfalău, Marca, Brețcum Cerișa etc. Cu toate astea, Mikos Horthy are statui, muzee în Ungaria. Are nume de străzi și e privit ca un erou. Cu toate acestea, urmașii criminalilor de război din anii 40, au primit de la Justiția din România, sate întregi cu tot cu populație românească după 1990.

Se știe că proprietățile confiscate de la criminali de război nu s pot retroceda. dar asta este legea în România: „Bariera pe sub care trec cățeii, peste care sar dulăii și la care stau boii”.

Ministerul de Interne de la București va scoate drapelul României de pe noile cărți de identitate. Tricolorul României le dă palpitații celor de la UDMR…. Să nu uităm, în România, azi UDMR este în Guvernul României și luptă pentru autonomie etnică. Deocamdată, fără baionete… dar nu se știe….

Până una alta, UDMR ne-a lăsat fără tricolor pe cărțile de identitate. Recent, autoritățile maghiare de la Budapesta au declarat public că România este ocupant în Transilvania. MAE de la București a emis un comunicat mai mult ca să se afle în treabă. Să nu zică lumea că nu se lucrează.

Istoria se repetă și se răzbună

Comemorarea tragicelor evenimente arată că istoria se răzbună. Ce n-au înțeles horthyștii, a fost că toți cei care au avut legătură cu drama din 1940, au murit violent. O scrie Mihail Manoilescu în „Memorii. El a semnat, ca Ministru de Externe, cedarea Nord-Vestului Ardealului, din partea României. Prim ministru era atunci, ca o ironie a soții, Ion Gigurtu. Nimeni altul decât nepot de frate al lui Nicolae Bălcescu. Mama lui, Olga, era fiica lui Barbu, fratele lui Nicolae Bălcescu.

Mihail Manoilescu va muri în închisoare, la Sighet, la 30 decembrie 1950, arestat de autoritățile comuniste din România, pentru trădare.

Ceea ce scrie, însă, arată că istoria nu numai că se repetă, dar se răzbună îngrozitor:

„Ca într-o melodramă de gust învechit, dar plină de deznodăminte drepte, toţi cei vinovaţi de mutilarea Transilvaniei şi-au primit o cumplită pedeapsă. Hitler s-a prăbuşit sub ruinele Reichului său; Mussolini a fost împuşcat ca un fugar la margine de drum. Ribbentrop a sfârşit în spânzurătoare. Ciano la stâlp, sub gloanţele poruncite de bunicul copiilor lui. Teleky s-a sinucis când nemţii l-au descoperit că îi trăda; Csaky a murit în condiţii stranii la două luni după funestul arbitraj, iar Bardossi, ministrul ungur de la Bucureşti, devenit în urmă prim-ministru, a fost executat în 1946. Transilvania noastră e vrăjită”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *